Guvernul României a decis, în urmă cu două zile, că ziua de 7 august să fie declarată zi de doliu național, în ziua înmormântării fostului președinte Ion Iliescu.

În această zi, toate instituțiile publice vor arbora drapelul în bernă. La fel se va întâmpla la sediile partidelor politice, ale instituțiilor de învățământ de orice grad, ale instituțiilor de cultură și misiunilor diplomatice ale României, în aeroporturi, porturi, gări și autogări, pe navele și pe ambarcațiunile ce navighează sub pavilion românesc.

Persoanele fizice, oamenii simpli care decid să arboreze drapelul României au aceeași obligație, să pună drapelul în bernă.

În 2017, în zilele de 14,15, 16 decembrie, a fost doliu național pe teritoriul României, în memoria regelui Mihai I al Românei.

Cea mai recentă zi de doliu în România a fost pe 26 aprilie 2025, în ziua funeraliilor Papei Francisc.

La ora 10.30, la Palatul Cotroceni va avea loc o slujbă religioasă de înmormântare

La 11.35 Garda îi prezintă onorul

Apoi Ion Iliescu va fi condus pe ultimul drum până la cimitirul Ghencea 3, unde va fi înmormântat.

ION ILIESCU ȘI ROMÂNIA POSTDECEMBRISTĂ

Diversiunea de la Revoluție acuzată de procurori, tranziția lentă, haotică, spre capitalism, capitalismul „de cumetrie”, corupția feroce, exodul imens al multor români, președintele „sărac și cinstit”,  democrația originală, frâna pusă ani de zile pentru „vrem o țară ca afară” – toate sunt istorie.

Și, mai ales, gustul amar al unei justiții care nu a dus la capăt, vreme de 30 de ani, două dosare pentru care fostul președinte este acuzat de crime contra umanității: Dosarul Revoluției și Dosarul Mineriadei

Apărătorii săi vorbesc despre faptul că România a intrat în NATO în timpul mandatului său. Și înainte de asta, Ion Iliescu a fost și cel care a adunat clasa politica in jurul Declarației de la Snagov, în 1995, pentru a susține România în drumul european.

DEMOCRAȚIA ORIGINALĂ ȘI PIAȚA UNIVERSITĂȚII

Pe 22 aprilie 1990, manifestanții au ocupat Piața Universității. 53 de zile, spațiul de la kilometrul zero s-a numit Golaniada sau Zonă liberă de comunism. Mai târziu, peste ani, a purtat un nume simplu: Fenomenul Piața Universității. Iar locul – Kilometrul Zero al Democrației.

Ion Iliescu a fost motivul și carburantul acestui protest terminat pe 15 iunie cu intervenția brutală a minerilor, veniți cu trenurile din Valea Jiului. Iliescu era fostul activist comunist care, sub aura de dizident izolat de Ceaușescu la Editura Tehnică, a preluat puterea pe 22 decembrie.

Zeci de mii de tineri au cerut în stradă să se aplice punctul 8 al Proclamației de la Timișoara pentru candidații de la alegeri, adică fără activiști comuniști și ofițeri de securitate.

Ion Iliescu a minimalizat și demonizat protestatarii în acea perioadă. După ce în precursorul Parlamentului – CPUN – i-a caracterizat drept „o mână de golani” și „legionari care au incendiat pe 13 iunie”, Ion Iliescu și-a văzut de drumul politic și de forma de guvernare a României. Pe care le-a sintetizat chiar el: Democrația originală.

Ion Iliescu a candidat însă, în ciuda protestului, și a câștigat alegerile prezidențiale pe 8 mai 1990, cunoscută ca Duminica Orbului.

Protestul care a blocat Piața Universității s-a încheiat pe 15 iunie, cu intervenția minerilor. Cărora Ion Iliescu le-a mulțumit public.

Așa a apărut Dosarul Mineriadei, iar Ion Iliescu a fost trimis în judecată pentru crime împotriva umanității, fără o decizie definitivă până la sfârșitul vieții. La fel ca în Dosarul Revoluției.

DOLIU ȘI PROTEST MUT

Aproape Kilometrul Zero al Democrației, la Cercul Militar Național, organizația Corupția ucide anunță azi un moment de reflecție și comemorare a victimelor represiunii din 13-15 iunie 1990.