Articol preluat din casasfatului.ro

La primul discurs din 22 decembrie 1989, Ion Iliescu, personajul care a marcat cel mai mult istoria României post-ceaușiste, a fost înfățișat telespectatorilor de însuși șeful de atunci al Televiziunii Române.

Teodor Brateș, și el un vechi activist comunist, l-a prezentat pe viitorul președinte, în ropote de aplauze și pupături, ca fiind fiul „patriot” al unui alt „patriot”.

„Patriotismul” tatălui actualului nonagenar Ion Iliescu a fost atât de mare încât, aproape în întreaga perioadă a vieții lui adulte a fost urmărit de Siguranță pentru propagandă antistatală și spionaj în favoarea URSS.

Iar ceea ce puțini știu este că intensa activitate revoluționară a lui Alexandru Iliescu a început oficial în orașul de la poalele Tâmpei. În 1928, a fost dat afară de la IAR Brașov pentru activitate comunistă.

Dar și mai incredibil pare astăzi că, de fapt, între familia Iliescu și Ceaușescu a exista o relație foarte strânsă. Frații ilegaliști, Alexandru și Eftimie Iliescu au fost prieteni apropiați cu Nicolae Ceaușescu. Iar Eftimie, chiar a împărțit, timp de doi ani, aceeași cameră cu viitorul dictator al României.

Alexandru Iliescu, mecanic la IAR Brașov

În perioada interbelică, organizația clandestină a Partidului Comunist – trecut în ilegalitate de „Legea Mârzescu” – a încercat să infiltreze câți mai mulți membrii în sindicate.

Cum, însă, acestea erau controlate în majoritate de Partidul Social-Democrat (PSDR), comuniștii au fost nevoiți să-și inventeze propria structură sindicală. Astfel, au luat naștere Sindicatele Unitare.

În toamna anului 1928, înfricoșat de asaltul propagandei bolșevice, mai ales în marile centre industriale din Transilvania, guvernul Regatului României arestează liderii sindicatului „roșu”.

Astfel, în fața Consiliului de Război al Corpului VI Armată din Cluj – comuniștii erau judecați de instanțe militare – începe ceea ce ziarele vor numi „Marele proces muncitoresc”.

 

Procesul liderilor Sindicatelor Unitare

Numeroși propagandiști sindicali din marile uzine sunt concediați. Printre aceștia se numără și Alexandru Iliescu, un tânăr ajustor mecanic de la IAR Brașov.

Informații contradictorii

Registrul de angajări al IAR Brașov din 1926-1932, contrazice biografiile oficiale și informațiile cunoscute azi despre biografia fostului președinte. Într-un interviul acordat de Ion Iliescu lui Vladimir Tismăneanu și publicat în volumul „Marele soc”, fostul președinte vorbește despre tatăl său astfel:

„Încă din tinerețe s-a apropiat de mișcarea docherilor din Portul Oltenița. S-a angajat la căile ferate ca fochist, o vreme, apoi ca mecanic de locomotivă. După aceea și-a căutat de lucru la ateliere; a fost o vreme la Atelierele CFR – Triaj din București, în perioada crizei economice de la sfârșitul anilor 20 și începutul anilor 30, iar vreo doi ani de zile a lucrat la Brașov, la IAR”.

Articolul intergral poate fi citit aici