La o săptămână după revolta muncitorilor de la „Steagul Roșu”, trei studenți ai Facultății de Silvicultură din Brașov au declanșat unul dintre cele mai importante gesturi de solidaritate din regimul Ceaușescu.
Protestul lor avea în centru situația muncitorilor arestați în urma evenimentelor din 15 noiembrie 1987.
Facultatea de Silvicultură rememora că, încă din perioada anterioară protestului, un grup de studenți discutase formarea unei structuri de opoziție anticomunistă.
„Cred că 15 noiembrie a fost răsturnarea interioară care a adus speranța că lucrurile se pot schimba. Încă din anul II de facultate am hotărât să constituim o formă organizatorică anticomunistă.
Eu, împreună cu Sebastian Stroe, Leonard Hanganu și Horea Șerban. Oarecum în paralel acționau Gheorghe Cionoiu și Daniela Armean”, povestea Cătălin Bia.
Protestul de la cantina „Memo”
În ziua de 22 noiembrie, în jurul prânzului, Cătălin Bia s-a așezat pe treptele cantinei studențești din Complexul Memorandului.
Ținea în mâini un carton cu mesajul devenit simbolic: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară!”. Bannerul fusese confecționat chiar de el.
Studenții treceau, mulți uimiți sau speriați. Acolo, lângă Bia, s-au așezat colegii săi Lucian Silaghi și Horea Șerban, scrie memorialsighet.ro. Relatările lui Bia surprind atmosfera momentului:
„Colegul meu de an Lucian Silaghi […] m-a mângâiat pe spate şi m-a întrebat: − Te-ai gândit bine? I-am răspuns: − Da. […] Din cantină a ieşit alt coleg, Horea Şerban. N-a spus nimic şi s-a aşezat în dreapta mea. […] Horea mă apăra: − Lăsaţi-l în pace! S-a gândit bine.”, spune Bia, potrivit pressone.ro.
Protestul a durat aproximativ 20 de minute, timp în care cineva a alertat Miliția și Securitatea. O patrulă a intervenit rapid.
Arestarea și reacția studenților
Cei trei au fost ridicați și duși în garajul Rectoratului, iar ulterior transportați la Miliția din Brașov. Între timp, zeci de studenți s-au adunat la fața locului pentru a cere eliberarea lor, situație care a necesitat intervenția a șapte echipaje USLA, scrie Facultatea de Silvicultură Brașov.
Anchetele au fost dure. Bia își amintește dialogul cu unul dintre anchetatori:
„− Cine a scris asta? − Eu. − De ce ai scris-o? − Aşa am simţit eu. − Da’ cine eşti tu? Mesia?”, au fost replicile schimbate între cei doi, conform pressone.ro.
Cei trei au fost plasați în camere separate. Au fost anchetați de mai multe persoane și supuși procedurilor standard de arest.
Exmatriculare și deportare
A doua zi, în 23 noiembrie 1987, în cadrul unei ședințe la facultate, au fost exmatriculați.
„Să meargă la pădure, la țapină! Să vadă ce e munca!”, era una dintre replicile consemnate în acea ședință, scrie pressone.ro.
Cătălin Bia a fost trimis la Cluj, unde a lucrat ca muncitor necalificat pe șantier. Iar Lucian Silaghi și Horea Șerban au fost deportați cu domiciliu obligatoriu la Oradea.
Perchezițiile efectuate la domiciliul familiei Bia, supravegherea constantă și vizitele repetate la Miliție și Securitate au marcat profund această perioadă.
Într-un moment de încărcătură umană rar întâlnită în acei ani, Bia își amintește cuvintele unui ofițer:
„Nu fi trist, Cătăline, vremurile se mai schimbă!”
Reprimire în facultate și destinul ulterior
Abia în septembrie 1989, cu doar câteva luni înainte de prăbușirea regimului comunist, cei trei au fost reprimiți la Facultatea de Silvicultură.
În decembrie 1989, chiar în ziua în care trebuia să se prezinte la întâlnirea lunară cu securistul care îl supraveghea, Cătălin Bia s-a alăturat manifestanților de la Cluj.
Ani mai târziu, relatările sale despre perioada 1987–1989 aveau să evidențieze:
- consecințele psihologice ale presiunilor
- perioadele de depresie
- solidaritatea neașteptată din partea unor persoane obișnuite, inclusiv o vecină care a refuzat categoric să permită instalarea Securității în propria casă
După 1989, Bia nu a mai fost activ politic sau civic. A devenit inspector silvic și a fost declarat cetățean de onoare al Brașovului, scrie pressone.ro.
