Scandalurile de abuz sexual din 2024, în care au fost implicați profesorii Alfred Bulai și Marius Pieleanu de la SNSPA, au determinat schimbări importante în mediul universitar.

Acestea au vizat prevenirea și combaterea hărțuirii sexuale.

Au fost adoptate Codul-cadru de etică și deontologie universitară și un nou Regulament al comisiilor de etică. Noile reglementări permit depunerea sesizărilor anonime. De asemenea, încadrează abuzul de funcție în scop sexual drept abatere etică gravă. Universitățile au și obligația de a sesiza organele de urmărire penală, fără a suspenda investigațiile interne.

Problema majoră rămâne însă, așa cum precizează cercetătoarea Adela Alexandru de la Centrul FILIA, implementarea deficitară a Codului-cadru de etică de către universități și lipsa unui mecanism eficient de control de la nivel ministerial.

Universitățile își păstrează în continuare un grad de autonomie ridicat în privința gestionării cazurilor de hărțuire sexuală. Acest lucru poate însemna deficiențe precum:

  • un proces greoi de raportare a incidentelor
  • lipsa accesului la informație pentru părțile implicate 
  • nerezolvarea sesizărilor de către comisiile de etică în termenul legal stabilit de Codul-cadru

În România nu există încă o cultură instituțională sănătoasă la nivel universitar care să prevină și să combată eficient hărțuirea sexuală, susține Adela Alexandru.

O astfel de cultură presupune o serie de măsuri care ar trebui implementate de către conducerile universităților, măsuri menite să înlocuiască climatul fricii și al nesiguranței care predomină în unele medii universitare, așa cum a reieșit din cel mai recent caz de abuz sexual apărut în presă, cel al lectorului universitar de la Iași, Alexandru Toader.

Lucruri de făcut

Printre măsuri se numără:

  • accesul facil la codurile de etică, diseminarea informației despre hărțuirea sexuală și despre raportarea ei prin mesaje vizuale în universități
  • sesiuni de informare pentru studenți, traininguri specializate pentru întreaga comunitate academică și, nu în ultimul rând, suport specializat pentru victime

Faptul că în prezent nu există o statistică națională a numărului de sesizări de hărțuire sexuală la nivel universitar, întrucât universitățile nu au adunat aceste date, iar Ministerul Educației nu le-a centralizat, indică, în opinia cercetătoarei Adela Alexandru, o ignorare a problemei hărțuirii sexuale de către factorii de decizie. În plus, resursele alocate de stat în vederea sprijinirii victimelor, nu doar în universități, ci și în afara lor, sunt extrem de limitate.

Material preluat de la PressHub. Citiți articolul complet aici.