SCRISOAREA DESCHISĂ A TINEREI DIN BRAȘOV, ARSĂ ÎN SPA, CĂTRE MAGISTRAȚI. Procurorul care a tergiversat dosarul ei, printre semnatarii susținerii Justiției independente

Apariția unor semnături din sistemul de justiție brașovean pentru susținerea integritatății și independenței Justiției în România a dus la o situație neașteptată. 

Și a readus în atenția publică modul în care a fost tratat dosarul Anei Oprea, tânăra arsă într-un spa din Brașov. Cauză care se află încă în lucru. Acum este la alt Parchet, pentru că dosarul a fost preluat de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Până acum a fost la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, iar procurorul responsabil era Albert Kadar. 

Procurorul este unul dintre cei peste 40 de procurori brașoveni care au semnat pentru Justiție independentă. Demersul vine însă după ce investigația Recorder a arătat că multe dosare au fost tergiversate până la prescrierea faptelor. Lucru care s-a întâmplat în mod intenționat, demonstrează Recorder, pentru ca acuzații să scape de pedeapsă. 

Ori Ana Oprea asta reproșează Parchetului, tergiversarea unui dosar început în anul 2022, imediat după evenimentul în care a fost arsă în Spa-ul hotelului Kronwell. Iar până la prescriere mai este 1 an și aproximativ 3 luni. Timp în care ar trebui să se judece dosarul și să fie dată o sentință definitivă.

De două ori, instanța a dat termen aceluiași procuror pentru soluționarea mai rapidă a dosarului. Abia a doua oară, un procur de la Tribunalul Brașov a preluat dosarul de la Albert Kadar.

Având în vedere inițiativa procurorilor brașoveni și numele care apar pe listă, Ana a decis să trimită către brasovenii.ro o scrisoare, adresată lor, magistraților.

Puteți citi scrisoarea integrală la finalul articolului.

Ana Oprea crede că mesajul procurorilor este contradictoriu

În calitate de victimă într-un dosar instrumentat de unul dintre procurorii semnatari ai scrisorii, autoarea descrie mesajul public drept contradictoriu și dureros.

Dosarul său ar fi fost blocat timp de aproape doi ani, fără acte procedurale, explicații sau semne de preocupare față de situația victimei.

Această lipsă de acțiune din partea justiției, susține ea, nu face decât să amplifice trauma. Dar și să alimenteze un profund sentiment de abandon și dezumanizare.

În acest context, se conturează un contrast puternic între discursul public despre urgența apărării justiției și realitatea stagnării unor dosare concrete.

Percepția de ipocrizie nu ar fi rezultatul unei reacții emoționale abstracte. Ci al experienței directe trăite de victimă, pentru care problema justiției are o dimensiune profund umană, legată de cauze lăsate în nelucrare până aproape de termenul de prescripție.

Tânăra susține îndemnul național pentru o Justiție corectă

Autoarea își exprimă sprijinul pentru reformarea și „curățarea” sistemului judiciar. Și apreciază magistrații care se opun influențelor politice.

În același timp, consideră necesar un exercițiu real de onestitate profesională înaintea apelurilor publice la reformă. Acesta ar trebui să includă asumarea tuturor disfuncționalităților din sistem. Inclusiv recunoașterea eventualelor presiuni politice sau ierarhice.

„Mă refer direct și la cazul meu. Sincer, aș prefera să aflu că procurorul de caz a fost presat politic sau ierarhic să tergiverseze ancheta și că acum are curajul să demaște acești vinovați, decât să cred că a ignorat suferința unei victime cu urmări atât de grave din simplă lipsă de interes sau incompetență.

Dacă a existat o presiune, aștept să o văd recunoscută și asumată. Doar așa lupta lor devine credibilă, iar noi, victimele, putem spera că nedreptatea trăită nu a fost în zadar.”, concluzionează Ana în scrisoarea sa.

Scrisoarea integrală a Anei Oprea

„Am citit scrisoarea deschisă semnată de zeci de procurori din Brașov, prin care se solicită analizarea cu celeritate a unor cazuri și se invocă valori precum independența, integritatea și necesitatea unor reacții rapide ale justiției.

Pentru mine, ca victimă a unui accident grav și ca parte într-un dosar instrumentat chiar de unul dintre procurorii semnatari ai acestei scrisori, mesajul nu este doar contradictoriu, ci profund dureros. Vorbim despre un dosar care, timp de aproape doi ani, a fost lăsat în nelucrare, fără acte procedurale relevante, fără explicații și fără vreo preocupare reală pentru consecințele pe care trecerea timpului le are asupra unei victime. Am ajuns să mă simt o simplă problemă administrativă, nu un om.

Duritatea acestui mesaj nu vine dintr-o poziție teoretică sau dintr-un interes abstract, ci din trauma trăită. Oricine a trecut printr-o astfel de experiență știe că suferința nu se termină odată cu producerea faptei. Ea este amplificată atunci când, după ce îți pui încrederea în justiția statului, te lovești de inacțiune, de tăcere și de amânări.

Este imposibil să nu observ contrastul dintre discursul public despre celeritate și realitatea concretă din dosare precum al meu, unde inacțiunea a devenit regula, nu excepția. Când aceiași magistrați care au tolerat ani de stagnare invocă astăzi urgența și vulnerabilitățile sistemului, percepția de ipocrizie nu este una emoțională, ci rezultatul direct al unei experiențe personale. Pentru victime, problema justiției nu este una de imagine publică sau de dezbatere instituțională, ci una profund umană: dosare ținute pe loc până aproape de prescripție, fără asumare și fără răspundere. Astfel, pe lângă trauma inițială, ajungi să trăiești și nedreptatea statului, care ar fi trebuit să te protejeze.

Cu toate acestea, vreau să fiu foarte clară: susțin necondiționat orice mișcare de curățare a justiției și apreciez curajul magistraților care se ridică împotriva influențelor politice. Noi, cetățenii de rând, ne dorim o justiție independentă, care lucrează pentru binele comun, și avem nevoie ca magistrații să devină adevărați eroi în această luptă. De aceea, înainte de apeluri publice la reformă, cred că este necesar un exercițiu real de onestitate profesională.

Mi-aș dori ca acest demers să fie unul complet, un fel de „spovedanie” a sistemului. Dacă procurorii semnatari vor o schimbare reală, ar trebui să aibă curajul să scoată la suprafață toată mizeria: să spună public și instituțional când au fost forțați sau presați de șefi corupți să ia decizii incorecte sau să amâne dosare. Să deconspire ordinele primite.

Mă refer direct și la cazul meu. Sincer, aș prefera să aflu că procurorul de caz a fost presat politic sau ierarhic să tergiverseze ancheta și că acum are curajul să demaște acești vinovați, decât să cred că a ignorat suferința unei victime cu urmări atât de grave din simplă lipsă de interes sau incompetență. Dacă a existat o presiune, aștept să o văd recunoscută și asumată. Doar așa lupta lor devine credibilă, iar noi, victimele, putem spera că nedreptatea trăită nu a fost în zadar.”