Întâlnirile cu șerpii pe munte sunt tot mai dese. Astfel, salvamontiștii au realizat un set de recomandări atât pentru evitarea lor, cât și pentru situația unei mușcături.

ȘERPII ATACĂ DOAR DACĂ NU SUNT LĂSAȚI ÎN PACE

Șerpii veninoși nu atacă decât atunci când sunt atacați sau surprinși. Salvamontiștii recomandă haine care să acopere picioarele în cazul deplasărilor în pădure. De asemenea, la observarea unui șarpe la distanță, recomandarea este de a-l ocoli fără a-l provoca. Dacă e foarte aproape, rămâneți nemișcat, pentru că, în general, se îndepărtează singur.

ÎN ROMÂNIA EXISTĂ O SINGURĂ SPECIE DE ȘERPI VENINOȘI

Singura specie de șarpe veninos din țara noastră este vipera. Aceasta trăiește și în Carpați și la peste altitudinea de 2.000 de metri.

SEMNE ȘI SIMPTOME ALE MUȘCĂTURII DE VIPERĂ

Manifestările clinice ale mușcăturii de viperă depind de mai mulți factori: cantitatea de venin injectat, localizarea mușcăturii, starea de sănătate a victimei. Veninul poate să ducă la apariția unor efecte atât locale, cât și sistemice (ale întregului organism), urmate rareori de deces, decesele survenind în special la copii (din cauza unei doze mai mari de venin raportat la greutate) și la vârstnici, conform Salvamont.

Există mai multe semne și simptome ale mușcăturii de viperă. În primul rând, umflarea zonei unde a avut loc mușcătura, urmată de apariția unor vezicule hemoragice.

În multe cazuri, acestea pot fi urmate de febră, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, leșin, dificultăți de respirație, durere toracică, convulsii, comă.
Pot apărea și hemoragii, urticarie, șoc anafilactic, edem al feței, limbii, căilor aeriene, dificultăți de respirație, șoc – tensiune arterială prăbușită, puls periferic nepalpabil.

Clasificarea mușcăturilor de viperă după gradul de toxicitate

Salvamontiștii prezintă o clasificare a mușcăturilor după gradul lor de toxicitate:

  • Gradul 0 (fără reacție toxică) – urme ale mușcăturii, fără umflare.

  • Gradul 1 (reacție toxică minimă) – umflare locală în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică.

  • Gradul 2 (reacție toxică moderată) – umflare a întregului membru mușcat, reacție sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie).

  • Gradul 3 (reacție toxică severă) – edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.

MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZUL MUȘCĂTURII DE VIPERĂ

Măsurile de prim ajutor recomandate de salvamontiști constau în:

  • Liniștirea pacientului, evitarea mobilizării inutile a acestuia; acesta va fi așezat întins pe spate (sau în poziție laterală de siguranță, dacă este inconștient) într-un loc sigur, la adăpost de un eventual alt atac al șarpelui;

  • Apelarea Numărului Unic de Urgență 112 sau a Dispeceratului Național Salvamont – 0372126668, pentru a anunța evenimentul și a oferi detalii asupra stării victimei și a localizării acesteia (eventual coordonate GPS);

  • Se curăță plaga cu apă oxigenată sau cu apă curată;

  • Se scot eventualele inele, brățări sau altele asemenea de la nivelul membrului mușcat, deoarece, în caz de apariție a edemului, înlăturarea lor va fi foarte dificilă, iar acestea vor acționa ca un garou;

  • Aproape de plaga mușcată se aplică un pansament cu o fașă elastică pentru a încetini diseminarea veninului pe cale limfatică. Bandajul elastic se scoate numai la spital, după administrarea serului antiviperin (dacă acesta este indicat). Bandajul nu trebuie aplicat prea strâns, pentru a nu împiedica circulația sanguină arterială, cât „să se poată introduce un deget sub bandaj”;

  • Membrul mușcat se imobilizează într-o atelă, pentru a împiedica contracțiile musculare care favorizează circulația limfatică; membrul respectiv va fi menținut în poziție neutră sau mai jos decât nivelul cordului și nu mai sus decât acesta;

  • Șocul anafilactic se tratează de urgență prin administrarea de Adrenalină, existând în farmacii sisteme de auto-injectare cu Adrenalină (Anapen, Epipen) intramuscular, acestea putând fi incluse în baremul trusei de prim-ajutor (dacă persoana se cunoaște cu alergii severe).

  • În caz de instalare a stopului cardio-respirator se aplică manevre de resuscitare cardio-pulmonară;

  • Pacientul va fi transportat la spital pe targă, evitându-se mobilizarea acestuia (pacientul nu va umbla).

  • Serul antiviperin se va administra doar la spital, dacă gradul de toxicitate este moderat-sever.

CE SĂ NU FACI ÎN CAZ DE MUȘCĂTURĂ

Salvamontiștii dau indicații și despre ce nu este indicat să facă turiștii pe munte în cazul în care sunt mușcați de vipere:

  • NU se practică incizii sau „cauterizări” la nivelul mușcăturii;

  • NU se „stoarce” plaga;

  • NU se recomandă aplicarea de gheață sau garou;

  • NU se aplică diverse substanțe sau curent electric la nivelul plăgii;

  • NU se încearcă capturarea șarpelui;

  • NU se recomandă utilizarea dispozitivelor de aspirație a veninului;

  • NU se aspiră veninul cu gura.