Ilie Cătărău s-ar fi născut în anul 1888 în localitatea Mărcăuți, de pe malul Nistrului, ținutul Orheiului. Tatăl îi moare timpuriu, iar mama rămâne să întrețină singură, două fete și un băiat. De foarte tânăr, Ilie pleacă la o școală la Odessa, apoi, la seminarul teologic din Chișinău. Ajunge într-un regiment al husarilor Gărzii Imperiale Ruse. În martie 1910 trece înot Prutul, traversând granița rusă spre România. Este acceptat la Universitatea din Iași, iar în scurt timp se transferă la Universitatea din București, Facultatea de Litere și Filozofie. Ajunge, model la Școala de Arte și vedetă de circ. Profesorul lui, Nicolae Iorga îl prezintă lui Carol I și îl primește în rândule Partidului Național Democrat. Face o aprigă campanie de alegeri în 1912, fiind implicat în mai multe bătăi stradale. Este garda de corp a profesorului Ion Zelea Codreanu, tatăl viitorului conducător al mișcării legionare. În Amfiteatrul Circului Sidoli, scandarea, „Cătărăi este voinic, n-are teamă de nimic”, era foarte populară în Bucureștiul acelor vremuri. În 1914, după atentatul de la Debrețin ajunge unul dintre cei mai renumiți fugari. Fuge în Palestina, apoi în Anglia. De aici pleacă mai întâi în Madagascar, apoi în Noua Caledonie. În toamna anului 1914, trimite din Noua Caledonie o epistolă – însoțită de mai multe fotografii – ziarelor din București, în care povestește cum trăiește în mijlocul unui trip de canibali.
