Deseori auzim zicala „era mai bine pe vremea lui Ceaușescu”, în special când vine vorba despre „grandioasa” industrie comunistă. Discursul este deseori preluat și de cercurile politice ceva mai naționaliste. Totuși, nu doar în acestea auzim acest lucru. Primarul liberal al Brașovului, George Scripcaru, a lăudat în mai multe rânduri această industrie. Realitatea este diferită. În anii 1980, marile uzine nu funcționau la o capacitate bună, iar produsele erau depășite, arată un raport al Securității citat de G4Media.
Mitul industrializării din comunism
În primul rând, trebuie să facem o clarificare. Deseori se spune că regimul comunist care a preluat conducerea statului în 1947 a industrializat România. Mitul este în mare parte fals.
Marile fabrici din Brașov au apărut înaintea instaurării acestuia. Fabrica de Autocamioane Brașov a apărut în 1921. Inițial producea locomotive și vagoane. În 1948, numele fabricii a fost schimbat din „SOCIETATEA ASTRA Fabrica Română de Vagoane, Motoare, Armament şi Muniţiuni” în „Steagul Roșu”, denumire păstrată până în 1990, când denumirea a fost schimbată în SC Roman SA.
Uzina Tractorul Brașov (UTB) a fost fondată în 1925. Aici se produceau avioane, iar numele său era Industria Aeronautică Română (IAR). Producția de avioane a fost mutată la Ghimbav, iar din 1948 fabrica a produs tractoare.
De asemenea, Metrom exista încă din 1923, iar Hidromecanica a fost înființată pe vremea Imperiului Austro-Ungar, în 1880.
Este drept că toate aceste fabrici și-au extins capacitatea în perioada comunistă, iar industria grea s-a dezvoltat în România. Scopul regimului era reducerea importurilor.
Totuși, în anii ’80, situația s-a agravat după ce Nicolae Ceaușescu a decis achitarea accelerată a datoriei externe și reducerea drastică a importurilor.
Mai mult, în încercarea de a economisi combustibil și energie, regimul a introdus restricții severe inclusiv în industrie.
Documentele epocii consemnează efectele întreruperilor de energie asupra proceselor industriale. În anumite unități, întreruperile alimentării cu energie puteau compromite producția.
Mitul industriei comuniste demontat chiar de autoritățile din vremea respectivă
Mitul industriei comuniste merge însă mai departe. România ar fi fost un mare producător la nivel european de aproape orice, de la vehicule la armament, textile și produse de uz casnic.
E drept, toate acestea se produceau la noi, însă povestea nu este atât de roz. Potrivit unui articol publicat de G4Media, un raport al Securității din 30 septembrie 1989, publicat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), descrie o industrie aflată în blocaj. Marile uzine nu reușeau să-și îndeplinească planurile din cauza lipsei materiilor prime, a componentelor și a banilor pentru salarii. Mai mult, trebuie să nu uităm faptul că muncitorii nemulțumiți de condițiile din fabrici, salarii, dar și de raționalizarea carburanților și a energiei electrice ieșiseră în stradă la Brașov doi ani mai devreme, pe 15 noiembrie 1987.
Producție proastă la Steagul Roșu
Raportul Securității vorbește în primul rând despre starea de spirit a muncitorilor de la Uzina de Autocamioane. În raportul Securității, aceasta este menționată ca fiind necorespunzătoare.
De vină ar fi fost nerealizarea lunară a planului și a fondului de retribuire. Planurile de producție erau atât de mărețe încât și raportările Securității loiale regimului le pun sub semnul întrebării.
„Deși planul la producția marfă pe primele 8 luni ale anului a fost raportat ca realizat în proporție de 93 %, nici până în prezent întreprinderea nu a reușit să recupereze cele 648 bucăți autovehicule (din care 114 buc. pentru export), precum și cele 50 C.K.D.-uri export China, raportate ca realizate în lunile anterioare.
Din planul lunii septembrie de 2.065 bucăți autocamioane, autogașiuri și autotractoare, până la data de 27 septembrie a.c. au ajuns în parcul de livrări la beneficiari doar 124 bucăți, alte 745 bucăți fiind în diverse faze de execuție, conducerea întreprinderii preliminând o realizare totală până la sfârșitul lunii doar de 1100 bucăți.”
Mai mult, și planurile de export erau departe de realitate. În cadrul acestora, Steagul Roșu trebuia să exporte piese de schimb și componente în valoare de 13.013 mii ruble. Întreprinderea nu mai avea comenzi de camioane în septembrie 1989.
Către autorități a fost raportat faptul că au fost exportate 60% din necesar, conform planului. Realitatea era însă dezastruoasă. Securitatea raporta că doar 0,04% s-a exportat.
Problema era și criza materiei prime. La Steagul Roșu, potrivit raportului Securității citat de G4Media, lipseau, printre altele, oțeluri speciale de la Laminorul Brăila și Combinatul Siderurgic Reșița, anvelope de la Danubiana București și Florești, grund și vopsele de la Policolor București și Azur Timișoara, furtune de la întreprinderi din Pitești și Jilava și amortizoare de la Întreprinderea Mecanică Reșița. De asemenea, din necesarul de 50 de tone de aluminiu fuseseră repartizate doar 10 tone.
Din cele 42 de kilograme de argint necesare, primise numai 5 kilograme.
Lipseau și componente electronice, circuite flexibile, contacte de wolfram și alte materiale.
Din cele 6.500 de motoare electrice planificate pentru export în Republica Democrată Germană, în valoare de 459.000 de ruble, uzina estima că va putea produce doar aproximativ 2.300.
Și alte fabrici din Brașov și din jurul municipiului aveau probleme asemănătoare. La Electroprecizia Săcele, cuprul și aluminiul erau insuficiente.
Salariile muncitorilor tot mai mici
Ca urmare a producției mai mici, și muncitorii sufereau.
„Față de această stare de fapt, conducerea întreprinderii își exprimă îngrijorarea deoarece a făcut intervenții la centrală și ministerul de resort, fără a primi sprijin, fondul de retribuire pentru personalul muncitor pe luna în curs neputând fi asigurat în condițiile în care întreprinderea a mai primit, cu aprobarea centralei, 17 milioane lei pentru acoperirea fondului de salarii pe lunile anterioare”, scrie în document.
Prin urmare, documentul Securității demonstrează că, deși industria comunistă, inclusiv la Brașov, acoperea o gamă vastă de întreprinderi, acestea, în realitate, erau ineficiente și necompetitive, iar mitul industriei „grandioase” este departe de a fi unul real.
Mitul economiei comuniste fals: România produce și exportă mult mai mult decât în 1989
Mai mult, economia națională a crescut enorm din 1989 până astăzi. Deși în primii trei ani de după Revoluție economia a scăzut din cauza tranziției de la o economie planificată la una de piață, PIB-ul României a crescut enorm din 1992.
În 1989, PIB-ul României era de 38,25 de miliarde de dolari, în 1990, 28,85 de miliarde de dolari, în 1991, 25,12 miliarde de dolari în 1992, scrie Mediafax.
În 2006, înainte de intrarea în UE, PIB-ul României era deja de 122,01 miliarde de dolari, iar în 2025 acesta este de 422,51 miliarde de dolari.
Și la capitolul exporturi stăm mult mai bine. Potrivit Financial Intelligence, România exportă astăzi de 20 de ori mai mult decât în perioada comunistă. În 1989, România avea exporturi în valute convertibile de 4 miliarde de dolari pe an. În 2025, totalul exporturilor a însumat 96,66 miliarde de euro, conform Digi24.
Politicienii încă folosesc nostalgia
Și totuși, în ciuda acestor progrese, astăzi, în cercurile naționaliste și nu numai, auzim deseori discursuri cu trimitere la așa-zisa „bunăstare” din comunism.
Astăzi, repetatele crize politice și economia, care în anumite perioade stagnează, îi fac pe mulți români să-și dorească un regim autoritar, cu condiția ca acesta să asigure ordine și disciplină. Astăzi, conform unui sondaj INSCOP, 46% dintre români ar prefera să trăiască într-un regim autoritar dacă acesta ar asigura ordine și stabilitate.
Din păcate, aceste discursuri care alimentează astfel de nostalgii nu se regăsesc mereu doar în cercurile naționaliste.
Și primarul liberal, George Scripcaru, a avut anumite scăpări.
„Dar cel mai mult mi-au plăcut câteva Dacii și un ARO, simboluri ale industriei românești din vremea când țara noastră avea curaj și putere să producă acasă. Ce valori am avut noi și n-am știut să le menținem”, spunea edilul pe 23 august 2025, când în fața Primăriei a avut loc Retroparada.
Tot Scripcaru a menționat în iunie 2025 că Fabrica de Tractoare din Brașov a fost „un model de succes în perioada comunistă”. Astfel de afiramații contravin direcției pro-europene asumate de PNL și de stat.
