Brașovenii au reclamat în ultimele zile un miros greu de suportat, simțit în mai multe zone ale orașului. În urma valului de postări publice, Primăria Brașov a transmis joi o poziție oficială.
Miercuri seara, în Centrul Civic aerul a devenit aproape irespirabil. Potrivit instituției, primarul a cerut de urgență intervenția Gărzii de Mediu pentru a identifica sursa mirosului.
Explicația oficială a Primăriei Brașov
În postarea publicată joi, Primăria a transmis:
„Reprezentanții Gărzii de Mediu au comunicat administrației locale că operațiunile de fertilizare naturală desfășurate pe terenurile agricole din apropierea municipiului Brașov sunt cauza mirosurilor neplăcute resimțite în municipiul Brașov.
Fertilizarea naturală, specifică perioadei de toamnă, poate genera temporar mirosuri intense, în special în condiții de umiditate ridicată și în lipsa circulației aerului.”
Directorul Gărzii de Mediu, Mircea Paraschiv, a menționat terenurile din Săcele și Tărlungeni. Totuși, faptul că mirosul s-a simțit intens în centrul orașului, aflat la distanță, poate amplifica neîncrederea locuitorilor.
Reacțiile brașovenilor: revoltă, ironii și suspiciuni
Postarea Primăriei a generat zeci de comentarii, majoritatea critice. Mulți brașoveni resping explicația oficială și spun că mirosul nu este un fenomen izolat sau sezonier. Ei acuză că acest motiv nu ar fi cel real.
„Și mizeria nemăturată din cartiere, tot de la fertilizare este?”
„Dacă nu-i filmat, nu credem! Păi și mirosurile alea apar seara, pe întuneric?”
„Ce […] gunoi că miroase a mortăciune, astea sunt minciuni.”
„Minciuni cu fertilizarea. Mirosea foarte des și în orice anotimp, de nu putem ține geamurile deschise.”
„Pute în tot orașul, aproape că nu puteam să respir astăzi în centru… chiar în halul ăla au fertilizat câmpurile alea? Mă îndoiesc.”
„Ce grajd….mortăciuni..”
„Miroase de la groapa de gunoi, nu te face că nu știi. Este cea din Triaj, pe care tu ai aprobat-o în trecut.”
„Ce gogoși! Să înțeleg că Brașovul e singurul oraș din țara asta înconjurat de terenuri agricole și că trebuie să pută a hidrogen sulfurat. Țăranii care-l folosesc mai trăiesc oare?”
„Povești de adormit copii!”
„Nu miroase așa de tare și pe distanță mare. Ne credeți chiar proști?”„Dar ce de câmpuri fertile avem în și pe lângă Brașov! Unde te uiți în jur numai câmp lin și fin – precum cerebelul celui care crede că mai ține minciuna asta.”
„Asta cu fertilizarea este o vrăjeală. Acum câteva luni același miros… tot minciuna asta era?”
„Cine circulă mult pe drumurile din jurul orașului poate confirma dacă se fertilizează terenurile agricole sau nu. Cineva chiar ne crede proști?”
„Prosteală. Când fertilizau bunicii noștri cu bălegar, nu se simțea nimic.”
„Și când nu sunt fertilizări naturale, de ce miroase îngrozitor?”
Alți brașoveni spun că mirosul este prezent de mult timp, în multe zone din oraș și că se simte și seara târziu:
„A ajuns până în Sânpetru, nu până la Ocolitoarea Mică.”
„Miroase groaznic în Astra.”
„Oh, doamne, câtă preocupare pentru nevoia cetățeanului! Adorabil!Singura problemă e că pute a LEVIGAT, adică zeamă de gunoi!Sunt însă sigur că domnul primar poate oferi și o explicație științifică de necombătut pentru acest miros, care dăinuie cam când dumnealui cârmuia primăria acum 6-7 ani.Așteptăm video științific de la echipa media! Spor spor!”„Domnule primar! Nu doar acum miroase groaznic, ci și seara, în jurul orelor 22–24.”
„Este problemă de ani de zile, nu de acum.”
„Deci tot cartierul Astra miroase a hoit și nu știam de ce.”
Și persoane care vin doar în vizită în oraș au remarcat mirosul:
Un fenomen recurent, chiar și în afara perioadelor agricole
Mirosul persistent nu este o noutate pentru Brașov, iar locuitorii susțin că problema durează de ani buni, indiferent de anotimp.
Explicația oficială nu îi convinge pe mulți dintre ei. Mai ales în contextul în care mirosul a fost resimțit puternic în zone urbane îndepărtate de câmpurile agricole menționate.
Rămâne de văzut dacă municipalitatea va dispune verificări suplimentare. Sau dacă Garda de Mediu va reveni cu informații mai detaliate, în condițiile în care presiunea publică continuă să crească.
