ÎN SFÂRȘIT, NU SE MAI ÎNCINGE „FURIA ROȘIE”. Expediția Low Gear continuă

Ne trezim dis de dimineață la baza Pasului Vulcan. Locul ales de Sergiu s-a dovedit a fi mai bun decât camping-ul „oficial”. Se pare că acolo vântul bătea destul de tare, iar temperatura a fost incomod de scăzută.

REPARAȚII DE DIMINEAȚĂ

Dis de dimineață, Sergiu și Victor s-au dus la „shopping”. Băieții au cumpărat coliere și sârmă pentru a repara o conductă de la răcire și pentru a scoate termostatul, așa cum am auzit că fac alți proprietari de Dacia.

Între timp, noi am strâns corturile și am luat un mic dejun format din măsline și pâine cu pateu. A fost un adevărat „festin” studențesc.
În sfârșit se întorc băieții și se apuca de „Furia Roșie”. Cât acest lucru se întâmpla, Miță ne-a cântat la chitară.

PLECĂM SPRE HERCULANE

Drumul spre Herculane sau „Drumul lui Băsescu”, cum îl știu localnicii, este cea mai lungă porțiune de off-road din toată expediția.

Acest drum, numit oficial DN66A, face legătura între Uricani și Băile Herculane. Traversează Rezervația Retezat și Valea Cernei.

Construcția  drumului  a început  pe vremea când ministru al Transporturilor era fostul președinte al României, Traian Băsescu. Mai multe organizații ecologiste au atacat însă proiectul, care rămâne până acum neasfaltat. Deci este perfect pentru Low Gear.

AM REPARAT SISTEMUL DE RĂCIRE AL DACIEI

Nici bine nu am pornit la drum, că dușmanul  numărul 1, becul de apă, a reapărut printre noi.
Miță, inginer fiind, a găsit însă o soluție inedită. A legat ventilatorul direct și a reușit să-l facă să meargă cu viteză maximă mereu.
Problema a fost rezolvată.

Tot atunci au apărut mai multe echipaje. Am pornit toți, împreună. DN 66A s-a transformat în DN1 Brașov-București în plin sezon. Oltcitul fiind răcit pe aer nu poate sa meargă încet fără să se încingă.

UN ADEVĂRAT RALIU

Îi depășim pe restul și o pornim cu viteză. Din dorința de a demonstra ca sunt un mic Tempestini, am alergat și eu Dacia. 40-50-60 de km la ora si poc. Un ditamai șanțul a făcut mașina să sară atât de tare încât la aterizare capota s-a deschis. Putem spune ca acum chiar am decolat.
Din păcate, în aterizarea forțată am rupt puțin bara spate.  Nu m-am supărat din asta, am ajuns la cea mai frumoasa priveliște din viața.

În fața noastră Munții Retezat, cu o frumusețe care-ți tăia respirația. O belvedere superbă.  De aici drumul ne-a purtat la barajul Cerna de pe care lacul se vedea ca o gigantică oglindă printre munți.

NE-A OPRIT POLIȚIA

De la baraj la Herculane, drumul a fost bun. Am început o cursă amicală, să vedem care „conservă” e mai tare. Oltcitul a fost.
Pe asfalt am circulat apoi respectând regulile de circulație. M-am așezat din nostalgie la volanul mașinii oltenești și am urmat agale Dacia spre Herculane.
Poliția ne-a oprit într-un control de rutină. Mi-a verificat alcoolemia care evident era 0% apoi m-a întrebat dacă este bine. Nu înțeleg nici acum de ce m-a întrebat asta, ce voia să-i răspund,  ,,Nu dom’le, am băut trei beri e aparatul prost”.

Evident nu am făcut asta și nici nu am băut vreodată la volan.

 

SUB PRIVIRILE LUI DECEBAL

Ne-am hotărât să vedem Cazanele Dunării. Mai exact faimosul Chip a lui Decebal.

Am realizat ca cea mai interesantă atracție de acolo era o Alfa Romeo  abandonată după GumBalkan. Acesta este o expediția de la care s-au inspirat organizatorii Low Gear Special. Expediția traversează Cehia, Slovacia, Ungaria, Croația, Bosnia și Herțegovina și România. Aici a fost finish-ul chiar în locul în care ne aflam. Se pare că un echipaj s-a hotărât ca nu mai are nevoie de bolidul italian. De menționat că in regulamentul Gumbalkan este interzisă abandonarea mașinii.

ZIUA PATRU: BULGARIA

Dimineață am constat că, în cursa de ieri sau alaltăieri, tabla de dedesubt s-a îndoit încât se simțea în locul din stânga spate.
Asta este, mergem mai departe.

Facem un duș bine meritat după praful din ultimele zile și plecăm spre Bulgaria.
Traversăm Defileul Dunării si Drobeta-Turnu-Severin unde se afla un punct de pe traseu, Cetatea antică Drobeta cu piciorul podului lui Apolodor din Damasc. O  adevărată dovadă de ingeniozitate a strămoșilor noștri romani.

PROBLEME CU OLTCITUL

Drumul până la Calafat a fost lipsit de peripeții. Dacia s-a mișcat cu adevărat exemplar.
Din păcate, la Calafat, cauciucul Oltcitului a cedat și a făcut pană. A trebuit sa punem cauciucul de pe o roată de rezervă pe jantă. La o vulcanizare, problema a fost rezolvată.
Nu a fost singura problemă pe care bătrânica din Craiova o are. Bucșele sunt aproape duse, iar asta îi împiedică pe George și Miță să meargă prea repede.

 

AM TRECUT ÎN BULGARIA

Am trecut fără probleme în țara de la sud de Dunăre. Din păcate, pentru că ne-am mișcat ca melcii de dimineață, am ratat primele obiective din Bulgaria. Mai exact Peștera Măgura și Cetatea Belogrsdick. Pentru a evita acest scenariu, mâine ne vom trezi devreme.
După un drum de trei ore ajungem și la campingul situat la nord de Sofia pe care sper că apucăm să o vizităm.

Am ajuns pe întuneric.
Celelalte echipaje au pus muzică și au încins un grătar și un foc de tabăra.

George între timp s-a apucat de reparații la Oltcit.