Deși România a fost zguduită în ultimele luni de mai multe cazuri de agresiuni împotriva muncitorilor străini, nu toți românii răspund cu ură.
În plin ger, în București, apar din nou inițiative de solidaritate care arată o altă față a societății.
În timp ce anchetele privind atacurile xenofobe asupra livratorilor și muncitorilor din Asia și Africa sunt încă în desfășurare, un grup de bucureșteni organizează din nou o strângere de haine groase pentru curierii străini care muncesc pe străzile Capitalei.
Acțiunea vine pe fondul temperaturilor scăzute din ultima perioadă și continuă un demers similar din luna decembrie.
View this post on Instagram
Șocul iernii românești pentru muncitorii străini
Mircea Samoilă, fondatorul EduCulture și unul dintre puținii specialiști din România care oferă programe de integrare culturală pentru angajați din afara Uniunii Europene, explică faptul că problema nu ține de neglijență sau lipsă de educație. Ci de diferențe profunde de climă și obișnuință.
Cu experiență directă în peste 25 de țări și fost partener într-o firmă românească de recrutare de personal din Asia și Africa, Samoilă spune că adaptarea la frig este adesea subestimată. Mulți muncitori ajung în România fără o pregătire minimă, nici măcar la nivel informațional.
„Majoritatea sunt oameni simpli, care nu fac research. Și majoritatea agenților de recrutare din țara lor sau ai firmelor de recrutare din țara noastră nu le prea fac pregătire înainte de sosirea în România.”, explică el.
Expertul povestește că, înainte de pandemie, a întâlnit situații extreme:
- muncitori indieni veniți la lucru iarna, în hale industriale neîncălzite
- purtau papuci, fără geci sau căciuli, în timp ce temperaturile erau aproape de zero
Deși li se spunea să se echipeze corespunzător, pur și simplu nu aveau reflexul adaptării la frig.
„Nu este o chestie de educație, ci de obișnuință. Înainte să trăiesc prima oara în India, nu mi-ar fi trecut prin cap să am întotdeauna cu mine o sticlă cu apă. Am trăit într-o zonă extrem de calda. Deși mi s-a zis când am ajuns, de multe ori uitam.
Perioada asta de adaptare poate dura între 2 săptămâni și 3 luni, în functie de o varietate de factori […]: cât de adaptabili sunt, cât de mult sunt sprijiniți de firmele de recrutare, dacă se pregătesc ei cât de cât înainte să vină, cât de mult sunt sprijiniți de firmele la care vin să muncească”, mai spune Mircea Samoilă.
Solidaritate, pe fondul unui climat tensionat
Inițiativa bucureștenilor de la Filaret vine într-un context social tensionat. În ultimele luni, mai mulți muncitori străini au fost victimele unor agresiuni violente în București și Cluj-Napoca, unele cu un clar caracter xenofob.
Cel mai cunoscut caz este cel al livratorului din Bangladesh, agresat pe o stradă din Capitală, incident urmat de extinderea anchetei pentru propagandă fascistă și legionară.
Au urmat și alte atacuri:
- un muncitor nepalez în comă, după ce a fost bătut cu o bucată de lemn
- un livrator din Sri Lanka agresat în trafic, lângă București
Toate aceste cazuri au reaprins dezbaterea publică despre discursul urii și despre condiția muncitorilor străini în România.
În acest context, gesturile de solidaritate capătă o semnificație aparte. Scopul nu este doar acela de a ajuta punctual, ci și de a transmite un mesaj. Nu ura definește societatea românească, ci capacitatea de a avea grijă de cei vulnerabili.
Într-o perioadă în care România se confruntă cu un deficit de forță de muncă și cu tensiuni sociale tot mai vizibile, astfel de inițiative transmit un mesaj clar.
Dincolo de cazurile de violență, există oameni care aleg empatia, responsabilitatea și solidaritatea.
