Fenomenul „film-induced tourism” – turism indus prin filme – a luat o mare amploare în ultimile decenii. Sunt foarte cunoscute cazurile Castelului Alnwick din Marea Britanie, unde s-a filmat seria „Harry Potter” sau a portului orașului croat Dubrovnik, devenit cunoscut în întreaga lume, datorită „Game of Thrones”. Dar unul dintre primele locuri devenit un caz notoriu de film-induced tourism a fost Castelul Bran.

Despre filmele turnate în Castelul Bran, puteți afla mai multe amănunte pe site-ul Casa Sfatului, link aici.

De asemenea, puteți viziona un mini-documentar pe site-ul Poveștile Brașovului, link aici.

„In search of Dracula”

Afișul documentarului din 1975.

Filmul care a crescut cel mai mult notorietatea castelului Bran nu a fost un film artistic, ci un documentar american din 1975, „In Search of Dracula…”. Regizat de de Calvin Floyd, filmul era bazat pe cercetările din cartea „In Search of Dracula…” de Radu Florescu și Raymond McNally. În câteva secvențe ale producției, filmate în mai multe locații din Transilvania, apare un celebru actor al timpului, Christopher Lee. Actorul este cunoscut de actuala generație din rolul Saruman, din filmul „The Lord of the Rings”. În anii ’70, figura lui era asociată de cinefilii occidentali cu cea a Contelui Dracula. Actorul a jucat în rolul vampirului în opt filme produse de studioul „Hammer”, specializat în filme de groază.

Christopher Lee în rolul lui Vlad Țepeș

Christopher Lee, de la Dracula, la Saruman.

Christopher Lee joacă în secțiuni ale documentarului „In search of Dracula…”, reconstituite în stil cinematografic, îmbrăcat în vestimentația cunoscută a lui Vlad Țepeș din picturile și gravurile secolului al XV-lea. În respectivele scene, actorul coboară în Cripta Castelului, urcă scările de la intrare,  se plimbă prin castel și stă la o masa dintr-o încăpere. În documentar, Lee afirmă explicit despre Poenari, nu despre Bran, că este autenticul „Castel al lui Dracula”, dar datorită impactului vizual și accentului pe Bran, publicul a reținut mai degrabă romantismul locului, care a rămas în conștiința milioanelor de spectatori occidentali.

Și-au făcut cruce când l-au văzut pe Țepeș

Christopher Lee în rolul lui Dracula.

Prezența fizică a actorului a generat asocieri puternice cu mitul vampirului. Documentarul a reprezentat prima expunere cinematografică vizibilă a Castelului Bran. Într-un interviu dat cu un an înaintea morții sale, din 2015, Cristopher Lee povestea că, în timp ce-și pregătea filmarea de la Castelul Bran, îmbrăcat în straiele domnitorului Vlad Țepeș, în curtea castelului a dat peste niște ofițeri din armata română, care se adunaseră pentru o ceremonie. Îmbrăcat  cu o pelerină lungă și o pălărie de blană, arătând ca personajul binecunoscut de români din manualul de istorie, i-a uimit pe militari. Câțiva dintre ei, după cum își amintea actorul, și-au făcut cruce.

Deși ulterior anului 1975 exteriorul castelului a apărut în câteva filme românești și într-un film american din 2005, „BloodRayne”, niciun film făcut după nu mai conține scene din interiorul castelului.

Imagini cu Christopher Lee îmbrăcat în Vlad Țepeș, la Bran.

Poveste cu prințese și cavaleri

Totuși, singurul film artistic care conține scene din interiorul castelului nu este un film cu vampiri, ci unul cu prințese și prinți. Filmul mut „Ronde de nuit” – „Rondul de noapte”-, regizat de Marcel Silver, a fost filmat în vara anului 1925 în mai multe locații din România, cu accent pe scenele majore desfășurate la Castelul Bran și în orașul Brașov.

Povestea filmului este una de mister, dragoste și intrigi, plasată într-un castel din Europa Centrală, cu teme gotice și decoruri dramatice.

Afișul filmului „La ronde de nuit”.

„Gazeta Transilvaniei” făcea apel la „populația românească”

Numărul „Gazetei Transilvaniei” din 10 aprilie 1925 făcea apel către populația românească să-și „dea tot concursul pentru ca echipa de filmare să culeagă şi din oraşul nostru scene care să dovedească lumii, prin rularea filmului, viaţa românească a Braşovului, împreună cu obiceiurile şi portul naţional al românilor de aici”. „Publicul brașovean” este rugat să se prezinte în număr cât mai mare posibil, îmbrăcat în costume naţionale, la biserica Sf. Nicolae din Prund, unde are loc plecarea Junilor pe Coastă. Ziarul mai anunță că, până la „pregătirea complete a filmului «La ronde de nuit», scene care privesc viața Brașovului vor rula la cinematograful „Apollo” din localitate. Cinematograful menționat era o imensă hală de lemn, aflată pe locul actualului Parc Titulescu. Două zile mai târziu, într-un anunț din aceeași publicație se menționează și filmarea cu torțe din centrul orașului.

Alai cu torțe filmat de lângă Casa Sfatului

Una dintre scenele importante ale filmului a  necesitat prezența a mai mulți figuranți călare. De fapt, un pluton de cavalerie, pus la dispoziție de autoritățile militare din Brașov. În film, un alai de vânătoare trece cu torte prin centru orașului. Operatori  și-au fixat aparatele pe o platformă ridicată în jurul turnul Casei Sfatului. Focuri de Bengal și magnezie au fost dispuse de-a lungul străzi (probabil, strada Porții, actuala Republicii) prin care va trece alaiul de vânătoare. O mulțime curioasă de brașoveni se strânsese în jurul pieței. Comanda de începere a filmării este data prin megafon de Marcel Silver. „Caii nervoși încep să necheze. Deodată trompeta aruncă o chemare lungă tremurândă. Cu torțele luminoase plutonul de călăreți se pune în mișcare. O lumină albă-violenta, izbucnește în colțul unei case. E primul foc de Bengal. O alta îi urmează mai departe, apoi alta, și alta, și alta, pe măsură ce ochii roșii ai făcliilor se pierd în fumul alb ce se ridica spre Tâmpla mohorâtă”, descrie reporterul filmarea din centrul Brașovului.

Regizorul Marcel Silver și membrii echipei, la filmările din Brașov.

Imagini cu urcarea junilor pe Coastă

Pentru aceeași producție, a fost filmată și o procesiune a junilor. În  Duminica Floriilor, 12 Aprilie 1925, după ieșirea de la liturghia ortodoxă de la Biserica Sfântul Nicolae din Prund, junii urmau să urce pe „Coastă”, într-o procesiune tradițională. Un prilej cât se poate de nimerit pentru Marcel Silver, regizorul filmului, pentru a trage câteva cadre originale. Soarele se arătase de dimineață, astfel încât filmarea a fost o reușită. Singura problemă a constituit-o curiozitatea figuranților de ocazie. „Nu priviți la aparrrat!”, a fost nevoit să strige în megafon regizorul, pe tot parcursul filmărilor. După Brașov, filmările au continuat la Sighișoara și Oradea.

Membrii echipei de filmare s-au fotografiat în Castelul Bran.

„Branul va deveni o vedetă”

Din păcate, pelicula franceză este considerată pierdută. Arhivele cinematografice din Franța nu dețin copii ale filmului, iar în colecțiile române nu există urme video ale acestor scene. Doar câteva fotografii de platou și pagini din revistele vremii, precum „Cinema”, „Realitatea Ilustrată” sau „Universul”, mai păstrează vie amintirea acestei aventuri cinematografice franco-române.

Presa din 1925 despre filmul turnat în Castelul Reginei Maria.

Presa franceză a remarcat filmul ca fiind „o raritate balcanică de atmosferă gotică”. Le Journal du Cinéma (1926) a scris: „Scenele de la castel par desprinse dintr-un vis pictat de Goya și montat de o echipă de ingineri români”.

La noi, ecourile au fost modeste, dar pozitive. Cronicarul „Cinema” încheia articolul său astfel: „Când filmul se va proiecta în salile Europei, Branul va deveni o vedetă. Fie și pentru o singură noapte”. O previziune corectă, dar care se va materializa multe decenii mai târziu.

Imagini din filmul de acum 100 de ani, păstrate în presa vremii.

Raquell Meller, o vedetă a filmului mut, a venit la Bran

Distribuția includea actori francezi renumiți la acea vreme, precum Suzanne Bianchetti și Vladimir Gajdarov. Ambii au fost aclamați de criticii vremii pentru jocul sobru și expresiv, mai ales în secvențele filmate pe treptele și coridoarele castelului românesc. În rolul principal, al prințesei Ștefania, a jucat Raquel Meller, una dintre marile vedete feminine ale filmului mut, de origine spaniolă. Cântăreață a cărei înregistrări au doborât recorduri de box office, Meller avusese în 1924 un succes enorm pe marele ecran, jucând rolul principal în filmul „Violettes imperials”. În anii următori filmărilor de la Bran, popularitatea actriței a atins apogeul. Multe articole, de la păpuși la parfumuri, au purtat numele actriței, toate acestea făcând-o una dintre cele mai bogate femei din lume.

Pentru filmările de la Bran, Raquell Meller a purtat o ie românească.

Curtată de Chaplin

Charles Chaplin, un mare fan al lui Meller, i-a oferit rolul Josephinei într-un film pe care îl plănuia, bazat pe viața lui Napoleon Bonaparte. Raquel nu a găsit timp pentru proiect. Câțiva ani mai târziu, în 1931, Chaplin i-a oferit rolul fetei oarbe din „Luminile orașului” și a fost din nou refuzat. Chaplin a înlocuit-o cu Virginia Cherrill, dar a păstrat în coloana sonoră a filmului una dintre melodiile de mare succes cântate de Meller, „La Violetera”.

Charlie Chaplin împreună cu Raquell Meller.

Reportajul din revista „Cinema”

Filmele mute au rămas uitate în istorie, ne mai fiind difuzate pe televiziuni sau platforme de streaming. Din păcate, „Rondul de noapte”, filmul a cărui acțiune se petrece în Castelul Bran, nu s-a păstrat în arhivele românești. A rămas, totuși, un reportaj publicat în revista „Cinema”, care povestește în detaliu filmările de la Brașov, oferind numeroase fotografii din timpul acestora.

Puteți citi întregul reportaj din revista „Cinema”, din din 1 mai 1925. Link aici

Astăzi, povestea filmării de la Bran de acum 100 de ani este o filă uitată a istoriei cinematografiei europene. Dar pentru cei pasionați de mistere culturale, ea rămâne un capitol demn de redescoperit, eventual de proiectat pe un ecran, dacă pelicula – și poate chiar celelalte filmări nefolosite în montajul final – vor fi vreodată regăsite într-o arhivă uitată din Paris, Praga sau poate… Brașov.