Dănuț Iacob are o poveste incredibilă, care te ține cu sufletul la gură. Povestea unui om care s-a răzvrătit, împreună cu colegii lui de la Steagul Roșu.

15 noiembrie 1987 era zi de alegeri cu rezultate prestabilite de regimul comunist.

Pentru Dănuț Iacob a fost Ziua care nu se uită niciodată

A ajuns la  muncă după ce a votat. Apoi a fost momentul de declic.

Pe fluturașul de salariu erau mai putini bani. Unii dintre ei nu aveau nimic pe fluturaș. Zero. Nimeni nu i-a anunțat, nu se punea problema că nu și-ar fi făcut „planul”. Toți raportau „depășirea planului.”

Dănuț Iacob și colegii lui nu au mai putut să îndure umilința regimului care sărbătorea alegerile socialiste și pe ei îi reducea la statul de rotițe ale sistemului, la o masă tăcută.

S-au revoltat. Au ridicat vocea în vestiare, apoi au plecat spre centrul Brașovului. Erau zeci, apoi sute. Oamenii care erau pe stradă în acele momente se alăturau marșului lor. La sfârșit, mii de oameni umpleau pe bulevardul care avea să se numească  după revoluție Bulevardul 15 noiembrie.

Pe drum, protestul s-a transformat în unul politic. „Jos Ceaușescu” au strigat pe străzile Brașovului în 1987. Au distrus portrete și drapele comuniste. Pe loc, nu au făcut arestări, erau prea mulți. Dar forțele de ordine i-au tot presat până când protestul s-a încheiat.

Dimineața, milițienii și securiștii i-au luat pe toți muncitorii care ieșiseră în stradă și i-au urcat în mașini.

I-au băgat pe toți la „penal”

Dănuț Iacob de la Steagul Roșu a ajuns în birourile Securității. L-au mințit că îl cheamă pentru un pretins viol. Se știa nevinovat și a mers cu inima deschisă.

A luat bătaie cu bastonul peste limita suportabilității. Nu se mai putea încălța din cauza picioarelor umflate de lovituri.

Pe urmă au adus și câinele.

A urmat „bicicleta”, tortura cu drugul de fier trecut pe sub mâinile și picioarele legate la spate.

Mai întâi au fost bătuți să recunoască ce au făcut, apoi i-au bătut să recunoască altceva: că sunt infractori. Că au spart, că au distrus. I-au băgat la „penal”.

Înainte de judecată, i-au luat din nou în dubele Miliției.

Oamenii au ajuns în lacrimi la Penitenciarul Rahova.

După tortura fizică, a fost dus să fie „împușcat”. Așa i-au spus, l-au dus într-o celulă cu sânge pe betonul rece.

Atunci l-a cunoscut pe Dumnezeu.

A urmat tortura prin înfometare si tortura psihică. Nu erau lăsați să doarmă și să mănânce. În două săptămâni a slăbit 20 de kilograme.

Un interviu-eveniment cu Dănuț Iacob