Un „imperiu” al urșilor a fost construit după o experiență tragică. Așa a luat naștere, în urmă cu 20 de ani, Sanctuarul de urși din Zărnești, cel mai mare din Europa.
Fondatoarea acestuia, Cristina Lapis, a suferit extrem de mult. Totul a început cu ursoaica Maya care a fost ținută captivă ani la rând într-o cușcă și i-a murit în brațe.
Este un subiect foarte sensibil pentru ea, chiar și după 23 de ani.
I-a promis că niciun alt urs nu va mai trebui să treacă prin ce a trecut ea și a înființat Sanctuarul din Zărnești.
A făcut treabă bună, astfel încât în 2016, Sanctuarul din Zărnești a primit titlul de „Cel mai etic sanctuar din lume” de către National Geographic.
Deși inițial obiectivul a fost strict salvarea urșilor captivi, pe parcurs a ajuns să preia și urșii din orașe.
Nu este deloc mulțumită de situația urșilor din prezent și spune că singurul vinovat este omul.
Astfel, urșii au fost transformați în „cerșetori” care stau pe marginea drumului și așteaptă mâncare.
Spune că și urșii, la fel ca oamenii, vor să rămână în libertate. Chiar și sanctuarul are un gard electric de care se mai ating în primele zile. Dar apoi se obișnuiesc și se bucură de pădure, copaci, chiar și de piscinele din sanctuar.
Cristina Lapis crede că o rezervație de urși ar fi cea mai bună soluție. Ei ar trebui urmăriți mereu pentru a nu ieși din perimetru și pentru a trăi în libertate, fără garduri.
Întreținerea sanctuarului nu este deloc ieftină și nici ușoară. Urșii au nevoie de două tone de mâncare pe zi. Pe an, este nevoie de aproximativ 7.000 de euro pentru întreținerea unui singur urs. Iar sanctuarul are 130 de urși.
Și da, chiar și urșii pot fi în depresie. Pot suferi, pot fi lipsiți de vlagă. O imagine pe care nu o vedem pentru că ursul este acum asociat cu un dușman pentru om.
La fel ca oamenii, și urșii sunt fericiți în libertate.
Cuvântul cheie în rezolvarea problemei este voința.
Despre povești triste, amuzante, probleme și soluții în privința urșilor aflați în interviul brasovenii.ro.
