La peste trei ani și jumătate de la incidentul care i-a schimbat radical viața, Ana Oprea, o tânără din Brașov, încă așteaptă ca justiția să își facă datoria.
Contestația privind dosarul în care cere tragerea la răspundere a celor implicați în explozia chimică de la un spa al hotelului Kronwell a fost din nou amânată. Speranțele pentru o soluționare în instanță se estompează de la o lună la alta.
Ultima amânare a venit vineri, 3 octombrie, când ședința programată a fost suspendată. De această dată, cauza nu s-ar fi judecat tot din cauza grevei magistraților. Următorul termen a fost stabilit pentru 17 octombrie. Ana spune că nu a fost informată oficial de instanță, ci doar prin avocat.
Amânrea judecării cauzei. Sursa foto: portal.just.ro
„Nu mi s-a trimis nimic în ceea ce privește amânarea. M-a contactat avocatul și mi-a spus că noua ședință e programată pe 17 octombrie”, spune Ana.
După ani de tratamente chinuitoare și proceduri medicale, tânăra se teme că timpul nu mai este de partea ei. Faptele s-ar putea prescrie înainte de a ajunge vreodată în fața unui judecător.
„Simt că nu o să se mai judece, simt că o să se prescrie și că nu mai există nicio șansă pentru a se judeca cazul. Vinovații o să scape și o să fie de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.”
O anchetă care s-a blocat în prag de prescriere
Dosarul a fost inițial instrumentat într-un ritm alert, dar la finalul lui 2023 ancheta a intrat într-un blocaj total. Ana afirmă că, în prezent, nu există nici măcar un rechizitoriu finalizat. Termenul legal de prescripție se apropie și anume primăvara anului 2027.
Acesta vizează patru persoane fizice și o persoană juridică cercetate pentru vătămare corporală din culpă.
„Atâta timp cât dosarul a fost la polițist a mers foarte bine. În primul an și jumătate, totul a mers foarte bine. De pe la sfârșitul lui 2023 s-a blocat total.”
„Nu mă aștept să se judece pe partea penală. Mai este un an și jumătate până se prescrie dosarul și asta ar însemna să fie timp pentru camera preliminară, fond, apel și recurs. Este aproape imposibil. Noi nici măcar nu avem rechizitoriul făcut.”
Viața de după explozie: durere, terapii și imposibilitatea de a munci
Pe 15 martie 2022, Ana a mers la sauna unui spa din cadrul hotelului Kronwell. A primit o substanță lichidă, parfumată, despre care i s-a spus că este pentru aromaterapie și că trebuie turnată pe pietrele încise. Când a făcut acest lucru, lichidul a luat foc și a explodat.
Tânăra a suferit arsuri pe 40% din suprafața corpului și a fost spitalizată timp de două luni. A urmat zeci de intervenții chirurgicale și un proces de recuperare extrem de lent și dureros.
„O zi bună din viața mea este o zi în care nu mă dor cicatricile, o zi în care este înnorat afară și pot să ies și eu, sau o zi răcoroasă. Corpul meu nu se mai adaptează la frig sau căldură excesivă.”
Intervențiile chirurgicale și tratamentele sunt continue, însă merge mai departe cu ajutorul familei. Nici să munceasă nu poate:
„Am sprijinul familiei, al iubitului meu și terapie foarte multă. Mă susține familia, deoarece nu am cum să muncesc. Am atât de multe intervenții și nu sunt toate programate într-un moment al lunii, o dată la două săptămâni am fie infiltrații, fie am lasere, o dată la două luni am operație.
Îmi ia 2 luni să mă recuperez după operație, timp în care nu am voie să fac efort fizic, nu am voie să car lucruri, deci trebuie să stau mai mult la pat.”
Nu mai poate merge la sală, iar mâna stângă i-a fost atât de afectată, încât spune că este „un fel de handicap”. Dintre pasiunile sale, spune că mai poate practica doar drumeții:
„Singura pasiune pe care o mai pot practica sunt drumețiile, în zilele în care mă simt ok. La sală nu mai pot merge pentru că mă ține foarte rău pielea, eu oricum nu mai am forță în mâna stângă, musculatura mi-a fost slăbită și nu mai am nici flexibilitatea pielii.”
„M-am mutat din țară de frică. Hotelul nu m-a căutat niciodată”
În toată această perioadă, reprezentanții hotelului nu au contactat-o niciodată. Nu și-au exprimat dorința de a înțelege ce s-a întâmplat, nu au venit cu explicații, nu au propus nicio reconciliere. Ana susține că nu doar că nu a primit scuze, dar, în mod indirect, a fost făcută responsabilă pentru incident.
Din cauza fricii și a tensiunii constante, a luat decizia de a se muta în străinătate, unde locuiește în prezent.
„Vreau să văd că încă există dreptate în România”
Pentru Ana, acest proces nu este doar despre pedepsirea celor vinovați. Este despre validarea suferinței printr-un act de justiție. Își dorește ca, prin expunerea cazului ei, să poată ajuta și alte victime ale neglijenței, chiar dacă crede că sistemul românesc nu este pregătit pentru acest tip de susținere.
„Aș vrea să fie pedepsiți cei care mi-au făcut asta”, spune ea, într-unul dintre puținele momente de certitudine. „Este singurul scop pe care îl mai am de când mi s-a întâmplat acest lucru. Vreau să văd că încă există dreptate în România.”
„Cred că prin experiența mea aș putea să-i ajut și pe alții, nu știu dacă în România se poate face lucrul acesta, având în vedere că și sistemul medical este cam la pământ și e foarte traumatic să treci prin așa ceva și să fi îngrijit aici, dar nu e imposibil. Poate prin expunerea mea, o să-i ajut și pe alții, sper.”
O luptă pentru dreptate care pare fără sfârșit
Deși și-a depus toate eforturile pentru a colabora cu ancheta și a răspuns la toate solicitările, inclusiv evaluări medico-legale suplimentare și examinări psihiatrice, Ana simte că tot ceea ce a făcut riscă să se piardă în birocrație.
Spune că va merge până la capăt cu procesul, însă nu se simte pregătită să își asume o expunere publică completă. Consideră că ar fi un risc prea mare pentru echilibrul psihic câștigat cu greu în urma a trei ani de terapie.
Cu toate acestea, nu exclude posibilitatea de a vorbi deschis în viitor, dacă dosarul va fi clasat sau dacă va considera că nu mai există nicio șansă de soluționare.
„Dacă știam sigur că mă va ajuta și că va mișca procesul, aș fi riscat să ies public. În momentul de față risc să pierd 3 ani de terapie, ieșind public și nu mă văd în stare să fac lucrul acesta acum. Nu spun nu total, pentru că am fost în stare să duc procesul acesta până departe deși nu credeam că o să pot. Eu am spus că ies în presă în momentul în care nu se mai poate face absolut nimic.”
Tânăra promite că nu va renunța. Dar timpul se scurge. Hotelul Kronwell, administrat de SC IPORO COM SRL, nu ne-a răspuns nici acum la solicitarea unui punct de vedere oficial cu privire la incident și la procesul aflat în desfășurare.
I-am cerut și Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov să ne spună motivul tergiversării dosarului, dar nici din partea acestuia nu am primit încă răspuns.
