Pentru 51 de oameni care se află la Centrul pentru persoane fără adăpost, viața nu a fost deloc ușoară. După ani petrecuți în frig sau soare, la voia sorții, au găsit salvarea de la singurul centru pentru persoane fără adăpost din Brașov.

De la viața de patron, la cea de pe străzi

Așa a fost și pentru un bărbat pe care îl vom numi Ion, pentru a-i păstra anonimitatea. A avut cândva o viață bună, avea un aprozar în centrul Brașovului.

Un gest de necugetat l-a făcut să piardă totul într-o clipă. A ajuns în închisoare pentru o infracțiune foarte gravă. Nu suporta să își amintească gestul făcut. Muncea în două schimburi la o fabrică, în fiecare zi, pentru a nu avea timp să se gândească.  Și să cadă rupt de oboseală seara, un somn greu, fără vise.

După executarea pedepsei, a ajuns pe stradă, dar oamenii de la Centrul pentru persoane fără adăpost i-au dat o mână de ajutor. Cazare, mâncare, posibilitatea de a face baie, dar și de a se reintegra social. A găsit un loc de muncă și totul a mers ca pe roate. Pentru o perioadă.

Angajații Centrului au preferat să nu menționeze că Ion are cazier, tocmai pentru că știau că există riscul ca oamenii să îl respingă, să nu îi dea șansa reintegrării.

La un moment dat, l-a recunoscut o fostă vecină și i-a spus patronului. Acesta și-a arătat profunda nemulțumire, pentru că i-au fost ascunse informațiile. Dar l-a lăsat pe Ion să muncească la firma lui.

Copiii l-au vrut în viața lor

Fosta vecină a spus însă multor oameni că l-a văzut pe Ion și a aflat și familia lui. Într-o zi, cei 4 copii ai lui Ion au mers la Centru pentru a-și vedea tatăl pe care l-au iertat. Au vrut să îl ia pe Ion cu ei, să lucreze la o pensiune din Poiana Brașov.

Au urmat doi ani de viață mai bună. Angajații Centrului se mai întâlneau cu el, era aranjat și îngrijit.

Până la un moment dat.

După doi ani, a ajuns din nou pe stradă

Vinovăția și gândurile negre l-au învins. Și-a reluat vechile obiceiuri, iar consumul de alcool era printre ele. Nu au putut să îl aducă în Centru prima oară când l-au văzut angajații, pentru că era agresiv din cauza alcoolului.  Dar i-au zis că poate veni când consideră el că e pregătit.

După mai bine de 10 zile, a ajuns la Centru și le-a spus angajaților că motivul pentru care a plecat de acasă: vinovăția.

Ca să treacă peste gândurile care nu îi dădeau pace, a început să bea. Copiii au aflat și au vrut să îl ducă la dezalcoolizare, dar Ion nu a acceptat. Se pedepsea singur, nu voia să mai trăiască.

Psihologii și asistenții sociali au avut foarte mult de lucru cu el. I-au făcut chiar și actele pentru pensionare.

La un moment dat, Ion le-a spus că vrea să își vadă copiii, pentru ultima oară. Voia să își ceară scuze, iar fiecare să își vadă de drum, fără să se mai întâlnească.

Ion este acum la Căminul pentru bătrâni, a renunțat și la alcool și se ocupă de grădinărit, ne-a povestit Codreanu Nuța, psiholog al Centrului.

Foști deținuți, reintegrați social

Ion nu este singurul caz cu final fericit. Sunt mulți cei pe care psihologii și asistenții sociali reușesc să îi reintegreze, să își accepte noua viață, să aibă locuri de muncă.

Doi foști deținuți, supărați pe toată lumea, le-au dat de furcă psihologilor și asistenților sociali. Dar vorba bună a fost pansament, au reușit să se reintegreze. Și-au găsit locuri de muncă și acum duc vieți normale.

O fostă profesoară își caută drumul

Soarta nu ține cont de meseria sau de inteligența persoanelor. Iar studiile superioare nu îi țin la distanță de schimbări dramatice în viața lor.

Este și situația unei profesoare de economie care a predat la Universitatea Transilvania.

A fost înșelată de soțul ei cu prietena sa cea mai bună, a căzut în depresie și anxietate, iar acum se află la centru. Este sub monitorizare și starea sa se îmbunătățește vizibil, a mai spus Codreanu Nuța.

Oamenii străzii nu acceptă ușor ajutorul celor de la Centru

În orice caz, oamenii străzii nu sunt ușor de adus în Centru. Traiul fără nicio regulă și libertatea deplină sunt foarte greu de schimbat. Și banii primiți de la oameni prin cerșetorie sau alte avantaje pot sta la baza refuzului de a merge la Centru.

În schimb, cei care vin aici trebuie să respecte regulile, iar una dintre cele mai importante este FĂRĂ alcool.

Cea mai mare provocare devine gestionarea situațiilor în care oamenii sunt sub influența alcoolului. Ei sunt cazați separat de ceilalți beneficiari, tocmai pentru a nu ajunge la situații conflictuale.

Un om regăsit pe sine aduce alți oameni

Totuși, sunt și oameni ai străzii care vin singuri și sunt și cei care mai aduc alte persoane. Își doresc  să rămână la Centru pe măsură ce înaintează în vârstă. Nu mai au putere să facă față problemelor și situațiilor care apar, mai ales noaptea. Conflicte, scandal, umilințe și chiar bătăi. Lumea străzii este foarte dură.

Centrul pentru persoane fără adăpost ține mereu legătura cu Spitalul Județean sau de Psihiatrie,  cu Primăria și Poliția Locală, cu asistenții sociali

La Centru poți să înveți, dacă vrei

Oameni fără școală sau care au calificări pentru care nu își mai pot găsi de muncă beneficiază de cursuri de formare. De cele mai multe ori, după finalizarea cursurilor, se angajează.

Partea dificilă este să continue să meargă la muncă. În majoritatea cazurilor, oamenii lucrează o lună, își iau salariul și apoi renunță pe motiv că nu s-ar fi integrat.

Angajații centrului preferă să nu spună firmelor că oamenii pe care ei îi aduc stau în centrul persoanelor fără adăpost. De teama celorlalți oameni.

Cu toate acestea,  mulți nu îi discriminează și le aduc mâncare, haine sau chiar le dau bani.

În schimb, sunt și sceptici. La prima problemă, dispariția unor bani sau obiecte sau o stricăciune, vin la centru să se plângă.

În Centru, viața e mai liniștită

Ce fac cei care ajung în centru? Au avut chiar și campionat de jocuri de socializare,  joacă X și O, scaunele muzicale, creează decorațiuni pentru Paște, Crăciun, pictează sau gătesc.

Dar au și discuții profunde despre emoții și comportamentul pe care trebuie să îl adopte în societate.

Beneficiarii primesc lecții de educație financiară pentru a învăța să gestioneze banii cât mai eficient, să le ajungă o lună.

Învață de exemplu să gătească cu bani puțini, iar mâncarea să le ajungă toată ziua.

Psihologii îi mai învață pe beneficiari cum să își facă CV-ul și cum să se comporte la un interviu. Pentru că integrarea înseamnă și asta.

100 de oameni în fiecare zi pot găsi alinare

Centrul pentru persoanele fără adăpost din Brașov are 100 de locuri:

  • Centrul de zi –  unde oamenii primesc consiliere psihologică și socială, desfășoară activități. Aici pot sta 20 de persoane;
  • Centru de noapte- oamenii sunt cazați doar pe timp de noapte și capacitatea maximă este de 50 de locuri;
  • Centrul rezidențial- aici stau oamenii care și-au găsit un loc de muncă, fiind 30 de locuri în total.

În prezent, 22 de persoane vin la adăpostul de noapte, 21  stau în centrul rezidențial și în cel de zi sunt 8. În cel din urmă sunt mai puțini, pentru că pe măsură ce își găsesc loc de muncă, sunt transferați în centrul rezidențial, ne-a spus Lepuș Tișcă Silvia, șeful centrului.

De regulă, sunt mai mulți bărbați decât femei, astfel că în dormitoarele bărbaților sunt mai multe paturi.

Iarna, numărul celor care vin la centrul de noapte crește considerabil. Iarna trecută, centrul de noapte s-a umplut în doar trei zile geroase. Sunt mulți oameni ai străzii care vin aici când e frig, dar foarte puțini aleg să rămână pe termen mai lung.