38 DE ANI DE LA REVOLTA DIN 15 NOIEMBRIE 1987. PREA DEVREME CA SĂ SE RIDICE O ȚARĂ

Astăzi se împlinesc 38 de ani de la Revolta de la Brașov din 15 Noiembrie 1987. O zi istorică pentru Brașov, dar și pentru România. Muncitorii brașoveni care au ieșit în stradă în acea zi au demonstrat că se poate, că regimul comunist nu este dorit de români. 

Zilele regimului comunist păreau a fi fost numărate.

Mulți dintre cei care s-au alăturat protestului au îndurat represalii foarte dure. Regimul supus orbește lui Ceaușescu a arătat că nu îi pasă de oameni.

Era prea devreme ca să se ridice o țară.

CUM A ÎNCEPUT PROTESTUL

Anii 1980 au fost o perioadă deosebit de grea pentru români. Ceaușescu, din dorința de a plăti datoriile externe ale țării, acumulate în timpul procesului de industrializare, a adus românii în foame, în frig și disperare.
Aceasta era situația și în acea toamnă târzie a anului 1987, în Brașov.

În seara zilei de 14 noiembrie, muncitorii de la Uzina Steagul Roșu din Brașov și-au primit salariile. Deși, în mod normal, primirea salariilor era una dintre puținele bucurii ale vremii, pentru muncitorii de la Steagul Roșu, fluturașii de salariu au fost elementul care a umplut paharul.

În secția 440, „Matrițe”, muncitorii au început o grevă spontană, după ce tuturor li s-au tăiat sume mari din salariu. Mulți s-au trezit că li se reținuseră până la 1.200 de lei.

Dănuț Iacob, unul dintre participanții la Revoltă, a spus într-un interviu pentru Brasovenii.ro că unii oameni aveau chiar 0 lei scris pe fluturașul de salariu.

Tura de noapte au decis să nu pornească mașinile. Nu au reușit să obțină răspunsuri de la conducerea întreprinderii. 
Dimineață, li s-au alăturat și muncitorii de la schimbul 1.

A început revolta.

MUNCITORII AU IEȘIT PE STRĂZI

Inițial, oamenii s-au revoltat în interiorul uzinei, spărgând inclusiv geamurile birourilor administrative.
În jurul orei 11.00, un bărbat cu cască albă (doar inginerii purtau cască albă) i-a îndemnat pe oameni să plece spre Comitetul Județean al PCR (Consiliul Județean de astăzi).

În număr de câteva sute, aceștia au pornit pe Calea București.

„O mână de oameni ne-am pornit să ieșim pe poarta uzinei să mergem la județeana de partid, actuala prefectură, să ne cerem drepturile. Nu a intervenit nimeni. Din întreprindere am ieșit vreo 150 de oameni și pe străzile Brașovului am început să strigăm: ‘Vrem mâncare! Vrem căldură! Vrem lumină!’, iar oamenii au început să ni se alăture. Lumea pe la balcoane aplauda, unii aruncau cu flori. Rândurile noastre s-au îngroșat foarte, foarte mult. La un moment dat m-am urcat pe umerii unui coleg și am zis că nu se vede spatele coloanei.” – a spus Marius Boeriu, președintele Asociației „15 Noiembrie 1987”, într-un interviu la Euronews.

După cum apare și în filmul documentar „Brașov 15 Noiembrie 1987. Doi ani prea devreme”, în fața Spitalului Județean protestatarii s-au oprit și au recitat rugăciunea „Tatăl Nostru”. Apoi protestul a devenit politic. Din mulțime a început să se cânte „Deșteaptă-te Române”, imnul Revoluției Pașoptiste, interzis de comuniști.

Pe drum spre Comitetul Județean de Partid, muncitorilor de la Steagul Roșu li s-au alăturat muncitori de la Uzinele Tractorul și Hidromecanica, dar și studenți sau simpli trecători. Toți oamenii aveau aceleași suferințe și urau regimul.

CE S-A ÎNTÂMPLAT LA COMITETUL JUDEȚEAN

Ajunși în fața clădirii, oamenii au scandat „Jos Ceaușescu!” și „Jos Comunismul!”. Prim-secretarul de partid al Brașovului (un fel de primar), Dumitru Calancea, a ieșit din clădire pentru a discuta cu mulțimea. Conform spuselor mai multor participanți, acesta s-a luat de ei și a vorbit jignitor. A fost lovit în cap cu bățul unui steag.
Apoi, mai mulți muncitori au intrat în clădire.

15 Noiembrie era zi de votare. Sediul partidului era plin de mâncăruri considerate de muncitori lux: salam de Sibiu, cașcaval, portocale, banane, Pepsi, chiar și ananas, după spusele lui Dănuț Iacob.

„Acestea erau alimente pe care mulți le-am văzut doar în filme.”

Belșugul din interiorul sediului a revoltat și mai tare mulțimea.
Fiecare om care a intrat în sediul de partid a luat câte ceva. Ba mai mult, unii dintre ei au provocat și distrugeri înăuntru. Apoi au dărâmat portretul uriaș al dictatorului care se afla pe peretele exterior al clădirii. Ajuns la pământ, mulțimea l-a sfâșiat și i-a dat foc.

Două ore mai târziu, au ajuns în zonă Miliția, Securitatea și Armata.
Zeci de oameni au fost arestți, dar nici cei care au scăpat în ziua aceea nu au fost în siguranță pentru multă vreme. Aproximativ 300 de protestatari au fost arestați în total, mulți dintre ei în zilele de după revoltă.

În perioada 16–25 noiembrie 1987, peste 190 de persoane au fost arestate.

REPRESALIILE REGIMULUI

Inițial, protestatarii au fost duși la interogatoriu la sediul Miliției din oraș. Acolo au fost interogați și bătuți mai bine de o noapte.
Ulterior, mulți dintre ei au fost urcați în dube și duși la București, unde au îndurat metode de tortură staliniste.

Nu erau lăsați să doarmă și să mănânce, iar bătăile și batjocura erau zilnice.

În final, regimul și-a dat seama că este în detrimentul său să aibă deținuți politici. Mulți protestatari au fost eliberați și mutați forțat din Brașov.

61 dintre aceștia au trecut și printr-un proces care a avut loc în data de 3 decembrie. Sentințele nu au depășit trei ani de condamnare fără privare de libertate. Instanța a cerut, conform sentinţei penale nr. 2823 din dosarul nr. 2926/1987, executarea pedepselor la locul de muncă și deportarea din oraș a celor condamnați. Cei 61 de protestatari au fost condamnați pentru ultraj contra bunelor moravuri și deranjarea liniștii publice.

Mulți dintre participanții la revoltă nu s-au putut întoarce la familii până în 1990.

După 15 noiembrie, Brașovul devenise probabil cel mai bine păzit oraș. Membrii asociației „15 Noiembrie 1987” au povestit vineri elevilor brașoveni că, dacă se aflau mai mult de doi oameni unul lângă celălalt pe stradă, erau legitimați de Miliție.

Este și motivul pentru care, în martie 1989, brașoveanul Liviu Corneliu Babeș și-a dat foc pe pârtia Bradul din Poiana Brașov. În mână avea un carton pe care scria „STOP MORDER! Brașov = Auschwitz!”. Pârtia ar fi fost aleasă special pentru că pe ea schiau și turiști străini.

Din păcate, nici până în ziua de astăzi, mulți dintre participanții la Revoltă nu își cunosc călăii. Mare parte din dosarele despre Revoltă au fost distruse pentru a mușamaliza evenimentul.

REVOLTA DE LA BRAȘOV, ÎN PRESA INTERNAȚIONALĂ

Știri despre Revolta de la Brașov au ajuns repede la Radio Europa Liberă. Românii au aflat despre Revolta de la Brașov în seara zilei de 17 noiembrie 1987. Imagini filmate de câțiva turiști ruși au ajuns la un post de televiziune italian și mai multe fotografii au ajuns la publicații franțuzești.

Revolta de la Brașov din 15 Noiembrie rămâne un episod important al istoriei noastre — un episod despre oameni simpli care au fost pregătiți să renunțe la tot ce cunoșteau pentru un strop de libertate.

Eroi și exemple demne de urmat. Deși nu și-a atins scopul, Revolta de la Brașov a demonstrat că regimul Ceaușescu nu este deloc susținut de oameni și a arătat întregii lumi că românii vor libertate.

Revolta a fost un precursor al Revoluției din 1989. Doi ani mai târziu, 68 de oameni și-au pierdut viața la Brașov și 150 au fost răniți.